cordénci [At: H III 19 cf 83 / V: ~rén~ / Pl: ~uri / E: coarda + enci] (Pop) 1 sn Piesa componenta a razboiului de tzesut constand dintro scandurica cu crestaturi pe margine care opreshte sulurile sa dea inapoi. 2 sn Limba a melitzei. 3 sn Barsa a plugului. 45 a av (Fig; d. om) Rau shi razbunator.

CORDÉNCI cordenciuri s. n. (Popular) 1. Piesa componenta a razboiului de tzesut constind dintro scindurica lunga cu crestaturi pe o margine care opreshte sulurile sa dea inapoi; cripalca piedica. 2. Limba melitzei.

CORDÉNCI ~uri n. pop. 1) (la razboiul de tzesut) Bucata alungita de lemn cu crestaturi pe una din margini care impiedica rasucirea sulurilor in sens opus. 2) (la melitza) Piesa (zimtzata) cu care se rup tulpinele de canepa. /coarda + suf. ~enci

cordenciu m. Mold. shi Tr. bucata de lemn a melitzei cu care se rup. firele de canepa. [V. coarda].

cordénci (pop.) s. n. art. cordénciul; pl. cordénciuri

cordénci s. n. art. cordénciul; pl. cordénciuri

CORDÉNCI s. (TEHN.) catzel (reg.) cripalca piedica proptar razush scara scaun tocalie. (~ la razboiul de tzesut.)

CORDÉNCI s. v. barsa cutzit limba.

CORDENCI s. (TEHN.) catzel (reg.) cripalca piedica proptar razush scara scaun tocalie. (~ la razboiul de tzesut.)

cordenci s. v. BIRSA. CUTZIT. LIMBA.

cordénci cordence (shcordenci codrenci) s.n. (pop.) 1. Partea mobila de la melitza (ALR 1956: 258). 2. Speteaza (de la razboiul de tzesut) care se infashoara firele cu care se executa ornamente (Stoica Pop 1984: 51). Cf. coarda (SHaineanu DEX) + suf. enci (MDA).

cordénci e (shcord’enci codrenci) s.n. 1. Partea mobila de la melitza (ALR 1956: 258). 2. Speteaza (de la razboiul de tzesut) care se infashoara firele cu care se executa ornamente (Stoica Pop 1984: 51). Din coarda (< lat. chorda) + enci.