opțiuni
  • info

10 definiții pentru conăci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

conăcí vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~ăcésc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti. Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.

CONĂCI vb. (Mold., ȚR) A face popas. A: Kemeni lanoș au conăcit acolo cu oastea lui. PSEUDO-AMIRAS. Purcegînd de la Corinthos, am conăcit la Curteza. IM 1754, 79r: cf. IM 1754, 143r, 144r; GHEORGACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Conăcind pentru odihna namiezii. R: POPESCU. Și au conăcit cu toată ordiia. IM 1730, 202v. Etimologie: conac + suf. -i. Vezi și conac.

conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

conăcésc v. intr. (d. conac). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Daŭ conac, găzduĭesc. V. colăcesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conăcí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 să conăceáscă

conăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. conăceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONĂCÍ vb. v. adăposti, găzdui, mânea, opri, poposi, primi, trage.

conăci vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE.

Intrare: conăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conăci
  • conăcire
  • conăcit
  • conăcitu‑
  • conăcind
  • conăcindu‑
 singular plural
  • conăcește
  • conăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conăcesc
 (să)
  • conăcesc
  • conăceam
  • conăcii
  • conăcisem
a II-a (tu)
  • conăcești
 (să)
  • conăcești
  • conăceai
  • conăciși
  • conăciseși
a III-a (el, ea)
  • conăcește
 (să)
  • conăcească
  • conăcea
  • conăci
  • conăcise
plural I (noi)
  • conăcim
 (să)
  • conăcim
  • conăceam
  • conăcirăm
  • conăciserăm
  • conăcisem
a II-a (voi)
  • conăciți
 (să)
  • conăciți
  • conăceați
  • conăcirăți
  • conăciserăți
  • conăciseți
a III-a (ei, ele)
  • conăcesc
 (să)
  • conăcească
  • conăceau
  • conăciră
  • conăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conăci, conăcescverb

  • 1. învechit A face popas; a se odihni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: odihni poposi
    • format_quote În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. DLRLC
    • format_quote Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. DLRLC
    • format_quote Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A găzdui, a adăposti pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adăposti găzdui
      • format_quote Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322. DLRLC
etimologie:
  • conac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.