11 definiții pentru contramaistru

din care

Explicative DEX

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).

contramaistru sm [At: ARDELEANU, D. 100 / V: ~maes~ / Pl: ~iștri / E: contra3 + maistru după fr contremaître] 1 Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2 (Înv) Grad în marina militară. 3 (Pex) Persoană cu gradul de contramaistru (2).

CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat, însărcinat cu supravegherea și dirijarea unui sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (Învechit) Grad în corpul subofițerilor de marină. – Variantă: contramaestru (ARDELEANU, D. 100) s. m.

CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].

CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître)

contramaéstru sm vz contramaistru

CONTRAMAÉSTRU s. m. v. contramaistru.

CONTRAMAÉSTRU s.m. v. contramaistru.

Ortografice DOOM

contramáistru (înv.) (-mais-) s. m., art. contramáistrul; pl. contramáiștri, art. contramáiștrii

contramáistru s. m. → maistru

Intrare: contramaistru
  • silabație: -mais-tru info
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contramaistru
  • contramaistrul
  • contramaistru‑
plural
  • contramaiștri
  • contramaiștrii
genitiv-dativ singular
  • contramaistru
  • contramaistrului
plural
  • contramaiștri
  • contramaiștrilor
vocativ singular
  • contramaistrule
  • contramaistre
plural
  • contramaiștrilor
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contramaestru
  • contramaestrul
  • contramaestru‑
plural
  • contramaeștri
  • contramaeștrii
genitiv-dativ singular
  • contramaestru
  • contramaestrului
plural
  • contramaeștri
  • contramaeștrilor
vocativ singular
  • contramaestrule
  • contramaestre
plural
  • contramaeștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contramaistru, contramaiștrisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.