6 definitzii pentru contrainterogatoriu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRAINTEROGATÓRIU contrainterogatorii s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. Din fr. contreinterrogatoire.
CONTRAINTEROGATÓRIU contrainterogatorii s. n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. Din fr. contreinterrogatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel_bufu
- actziuni
contrainterogatóriu sn [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr contreinterrogatoire] (Jur) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONTRAINTEROGATÓRIU s.n. Interogatoriu luat martorilor pentru a verifica un interogatoriu anterior. [Pron. train...riu. / cf. fr. contreinterrogatoire].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CONTRAINTEROGATÓRIU s. n. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. (< fr. contreinterrogatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
contrainterogatóriu s. n. Interogatoriu luat pentru a se verifica un interogatoriu anterior ◊ „In cursul contrainterogatoriului [...] el sa dovedit mai putzin categoric.” Sc. 12 III 64 p. 6; v. shi 18 V 61 p. 6 (cf. fr. contreinterrogatoire; Fl. Dimitrescu in LR 2/62 p. 135; DN3; DEXS)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
contrainterogatóriu s. n. → interogatoriu
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contrainterogatoriu, contrainterogatoriisubstantiv neutru
- 1. Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- contreinterrogatoire MDA2 DEX '09 DEX '98 DN