cóntra² [At: P. MAIOR IST. 271/3 / V: coántra cóndra cóndra cóndri / E: lat contra] 1 pp In schimbul. 2 pp In directzia opusa. 3 pp Impotriva. 4 pp (Ilav) Din ~ sau ~tra Dimpotriva. 5 pp (Ie) Pro shi ~ Pentru shi impotriva. 6 pp (Ie) A sta (in) ~ sau de ~tra sau a pune sau (a se lua) in ~ sau (de ~tra) A se impotrivi. 7 pp (Ie) A fi sau a se lua (in) ~ cu cineva A fi in dezacord cu cineva. 8 pp (Ie) Om de ~tra Om care cauta cearta. 9 av Impotriva. 10 av Cu totul altfel.

CÓNTRA² prep. 1. (Construit cu genitivul adesea precedat de prep. «in») impotriva (cuiva sau a ceva). Se indreapta contra vintului. ◊ (Eliptic) Trebuie sa iei atitudine pentru sau contra. ◊ (Aratind ostilitate) Eshti contra mea Haralambie. SAHIA N. 104. Fulgerele adunatau contra fulgerului care in turbareai furtunoasa a cuprins pamint shi mare. EMINESCU O. I 146. ◊ (Adverbial) Cinei contra sal vedem K sal shtie sotzii. COSHBUC P. I 428. ◊ Loc adv. Din contra (sau contra) = dimpotriva cu totul altfel. Atunci lumea cea gindita pentru noi avea fiintza SHi din contra cea aievea ne parea cu neputintza. EMINESCU O. I 141. De atunci nam mai facut nici un progres in aceasta arta; ba chiar ash putea zice din contra! ODOBESCU S. III 21. 2. In schimbul (altei valori). Biletele de teatru se vind contra cost. Forma gramaticala: (in locutziune) contra.

CÓNTRA prep. 1. Impotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Din contra = dimpotriva. 2. In schimbul (altei valori). // adv. Impotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savanta care inseamna „opus” „impotriva”. [< lat. it. contra cf. fr. contre].

CÓNTRA² I. prep. 1. impotriva (cuiva sau a ceva). ♦ din ~ = dimpotriva. 2. in schimbul (altei valori). II. adv. impotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra fr. contre)

CÓNTRA¹ prep. 1) (exprima un raport opozitzional) Impotriva; asupra. Luptatori contra fascismului. Merge contra vantului. 2) (exprima un raport de substitutzie) In schimbul. Se alimenteaza contra plata. /<fr. contre lat. it. contra

contra prep. 1. in directziune opusa fatza in fatza: in contra curentului; 2. fig. a se lua in contra cu cineva; 3. ceea cei opus: pro shi contra; din contra cu totul altfel.

*cóntra prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra cu acuz. infl. de in potriva care cere genitivu). In directziune contrara fatza in fatza cu: contra vintuluĭ contra mea. Fig. Dushmaneshte: a vorbi a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). SHi in contra dupa in potriva): in contra tuturor. In Munt. Pop. A se pune contra cu cineva a se lua la contra a se incontra a se pune in contrazicere aĭ face opozitziune. Din contra (fals din contra) de tot altfel pe dos de cum este: A zis k va veni. Din contra! A zis k nu va veni!

CÓNTRA prep. v. contra.

cóntra¹ prep. adv.

cóntra prep. adv.

CÓNTRA prep. adv. 1. prep. asupra impotriva (inv.) catre despre spre. (Porneshte ~ dushmanilor.) 2. prep. impotriva pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar impotriva. (~ parerii cuvenite.) 4. adv. impotriva (inv. shi reg.) potriva. (Voteaza ~.) 5. prep. pentru. (Itzi dau cincizeci de lei ~ un timbru.)

CONTRA prep. adv. 1. prep. asupra impotriva (inv.) catre despre spre. (Porneshte ~ dushmanilor.) 2. prep. Impotriva pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. prep. contrar impotriva. (~ parerii curente.) 4. adv. impotriva (inv. shi reg.) potriva. (Voteaza ~.) 5. prep. pentru. (Itzi dau doi lei ~ un timbru.)

Contra ≠ pentru pro

cóntra prep. adv. Impotriva. Mr. contra contra. Lat. contra (sec. XIX); in mr. din it. A ajuns aproape popular mai ales in expresia curenta in contra sau a face contra „a se opune a se impotrivi”. A intrat in compunerea a numeroshi termeni neol. k contraatac contrabalansa contrabaterie etc. In anumite cazuri se combina shi cu cuvinte autentic rom. cf. contragreutate s. f. dupa fr. contrepoids; contraotrava s. f. k fr. contrepoison etc. Este dublet al lui condra interj. termen al jucatorilor de cartzi din ngr. ϰόντρα (Graur BL VI 142; Gáldi 167) shi al lui condra s. f. (Mold. cearta gilceava) de aceeashi origine. Der. condra vb. refl. (Mold. a se certa); contra vb. (la jocul de bridge a face contra) din fr. contrer; incontra vb. (pop. a infrunta a se opune).

contra (cuv. it. „impotriva”) 1. Abreviere pentru contratenor*. 2. C. desemneaza incepand din sec. 16 contraoctava*. 3. In componentza unui cuvant c. desemneaza tipul cel mai grav de voce (ex. contralto*) sau al unui instr. (ex. contrabas* contrafagot*).

BELLUM OMNIUM CONTRA OMNES (lat.) razboiul tuturor contra tuturor Hobbes „Leviathan” I 4. In conceptzia autorului stare caracteristica omenirii pe treptele primitive.

Bellum omnium contra omnes (lat. „Razboiul tuturor contra tuturor”) Expresia se gaseshte in cap. XII din partea intii a lucrarii filozotului englez Thomas Hobbes aparuta in 1642 intitulata De cive (scrisa in latineshte) shi o mai intilnim in alta carte a sa: Leviathan aparuta in 1651 (partea I cap. XIIIXIV). Hobbes foloseshte aceasta expresie referinduse la vremurile stravechi cind omul era in continuu razboi cu semenul sau. Karl Marx caracterizindul pe poetul roman Lucretziu spune k in opera acestuia „in locul figurilor senine puternice… ale lui Homer gasim eroi solizi inarmatzi pinan dintzi lipsitzi de orice alta calitate; razboiul omnium contra omnes (tuturor contra tuturora) forma rigida a existentzei pentru sine...” (v. Marx shi Engels Despre arta shi literatura). FIL.

a se pisha (in) contra vantului expr. (vulg.) 1. a se pune rau cu shefii. 2. a manifesta lipsa de tact aparand o cauza dinainte sortita eshecului.

a shio da contra cost expr. a se prostitua.

Gica Contra s. (iron.) epitet atribuit unei persoane care adopta intotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majoritatzii.