opțiuni
  • info

13 definiții pentru consistoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSISTÓRIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.

CONSISTÓRIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.

consistóriu sn [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 64/ V: (Trs) ~tór, (înv) ~ium / Pl: ~ii / E: lat consistorium, fr consistoire] 1 Consiliu al împăraților romani. 2 (Pex) Loc unde se ținea consiliul. 3 Organ administrativ și disciplinar pe lângă mitropolii și episcopii. 4 (Îbrc) Adunare a cardinalilor prezidată de papă sau a canonicilor, prezidată de episcopi. 5 (În biserica protestantă) Adunare dirigentă a pastorilor. 6 (La evrei) Adunare dirigentă a rabinilor. 7 Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, confesiuni religioase etc. 8 Instanță judecătorească ecleziastică.

CONSISTÓRIU, consistorii, s. n. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici.

CONSISTÓRIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio].

CONSISTÓRIU s. n. 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire)

CONSISTÓRIU ~i n. 1) Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. 2) Adunare de cardinali, convocată de Papa de la Roma. [Sil. -to-riu] /<lat. consistorium, fr. consistoire

consistoriu n. 1. adunare de cardinali convocați de papa în vederea unei afaceri importante; 2. adunare de preoți; 3. tribunal ecleziastic (v. dicasterie).

*consistóriŭ n. (lat. consistorium, d. consistere, a ședea împreună). Tribunal bisericesc ortodox. Adunare de cardinali catolicĭ saŭ de preuțĭ protestanțĭ. Consiliŭ religios jidănesc. V. sinedriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consistóriu [riu pron. rĭu] s. n., art. consistóriul; pl. consistórii, art. consistóriile (-ri-i-)

consistóriu s. n. [-riu pron. -rĭu], art. consistóriul; pl. consistórii, art. consistóriile (sil. -ri-i-)

consistoriu, -rii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSISTÓRIU s. (BIS.) (înv.) ordinariat. (Un ~ catolic.)

CONSISTORIU s. (BIS.) (înv.) ordinariat. (Un ~ catolic.)

Intrare: consistoriu
consistoriu substantiv neutru
  • pronunție: consistorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistoriu
  • consistoriul
  • consistoriu‑
plural
  • consistorii
  • consistoriile
genitiv-dativ singular
  • consistoriu
  • consistoriului
plural
  • consistorii
  • consistoriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consistoriu, consistoriisubstantiv neutru

  • 1. Adunare de cardinali convocată de papă. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Adunare de pastori sau de rabini. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere Instanță judecătorească ecleziastică. DN
  • 4. Consiliu al împăraților romani. DN
    • 4.1. Loc unde se ținea acest consiliu. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.