2 definiții pentru conjugiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conjugiu sn vz coniugiu[1]
- trimitere la o intrare neconsemnată în dicționar — Ladislau Strifler
CONJÚGIU s.n. v. coniugiu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: conjugiu
conjugiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)