7 definiții pentru congiariu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].

CONGIÁRIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (1). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarius].

CONGIÁRIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

congiáriu1 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) adj. m., f. congiárie (-ri-e); pl. m. și f. congiárii

congiáriu2 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) s. n., art. congiáriul; pl. congiárii, art. congiáriile (-ri-i-)

congiáriu adj. m. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], f. congiárie (sil. -ri-e); pl. m. și f. congiárii

congiáriu s. n. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], art. congiáriul; pl. congiárii, art. congiáriile (sil. -ri-i-)

Intrare: congiariu
  • silabație: -gi-a- info
  • pronunție: -riu- pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congiariu
  • congiariul
  • congiariu‑
  • congiarie
  • congiaria
plural
  • congiarii
  • congiariii
  • congiarii
  • congiariile
genitiv-dativ singular
  • congiariu
  • congiariului
  • congiarii
  • congiariei
plural
  • congiarii
  • congiariilor
  • congiarii
  • congiariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)