CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con¹- + frate (după fr. confrère).

confráte sm [At: NEGRUZZI, S. I, 156 / Pl: ~ați / E: con¹- + frate după fr confrère] 1 Persoană care are aceeași profesie. 2 (Înv) Tovarăș de conspirație.

CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con¹ + frate (după fr. confrère).

CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34 ♦ (Învechit) Tovarăș de conspirație. Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835.

CONFRÁTE s.m. Coleg, tovarăș de profesie, de meserie. [< con- + frate, după it. confrate, fr. confrère].

CONFRÁTE s. m. coleg de profesiune. (după fr. confrère)

CONFRÁTE ~ți m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care învață sau activează împreună, luate în raport una față de alta. /con- + frate

confrate m. fiecare din membrii unei corporațiuni, unei societăți: magistrații sunt colegi, medicii și ziariștii confrați.

*confráte m. (con- și frate, după fr. confrère). Coleg, camarad (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).

confráte s. m., pl. confráți

confráte s. m., pl. confráți