14 definiții pentru confia
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier.
confiá [At: ALECSANDRI, ap. DA / P: ~fi-a / Pzi: ~iéz / E: fr confier] (Frî) 1 vt A lăsa ceva în grija cuiva. 2 vr A se încrede în cineva Si: a se destăinui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. și pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăinui, dezvălui, divulga, împărtăși, încredința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confia vb. v. CONFESA. DA. DECLARA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. LĂSA. MĂRTURISI. PREDA. REMITE. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRANSMITE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: con-fi-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
confia, confiezverb
- 1. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: încredința
etimologie:
- confier MDA2 DEX '09 DEX '98 DN