CONDOMÍNIU, condominii, s. n. Exercitare a suveranității asupra aceluiași teritoriu de către două sau mai multe state. ♦ P. ext. Teritoriu supus unui astfel de regim. [Pr.: -niu] – Din fr. condominium.

condomíniu sn [At: DA / V: ~um / Pl: ~ii / E: lat condominium] Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu.

CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium.

CONDOMÍNIU s. n. Exercitarea în comun de către două sau mai multe țări a puterii de stat asupra aceluiași teritoriu.

CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate].

CONDOMÍNIU s. n. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu. (< fr., engl. condominium)

CONDOMÍNIU n. (în dreptul internațional) 1) Administrare a unui teritoriu de către două sau de mai multe țări. 2) Teritoriu administrat în comun de două sau de mai multe țări. /<fr. condominium

*condomíniŭ n. (con- și dominiŭ). Stăpînire împreună cu altu. Loc stăpînit împreună cu altu.

condomínium sn vz condominiu

CONDOMÍNIUM s.n. v. condominiu.

!condomíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. condomíniul; pl. condomínii

condomíniu s. n. [-niu pron. -nĭu], art. condomíniul