3 definiții pentru condamnatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
condamnatoriu, ~ie a [At: MDA ms / P: ~ri-u / Pl: ~ii / E: fr condamnatorie] (Jur) Care conține o condamnare (1).
CONDAMNATÓRIU, -IE adj. (despre sentințe) care condamnă. (< fr. condamnatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
condamnatóriu adj. m., f. condamnatórie, pl. m. și f. condamnatórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: condamnatoriu
condamnatoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)