O definiție pentru conclus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conclús sn [At: ODOBESCU, S. I, 491 / V: (înv) ~úz / Pl: ~uri / E: lat conclusum] (Trs; Jur; ltm) Hotărâre a unei adunări.
Intrare: conclus
conclus participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)