concertíno sn [At: DEX² / Pl: ? / E: it concertino] 1 Compoziție muzicală mai redusă decât concertul (4). 2 Numele grupului de instrumente solistice în concerto-grosso.

CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino].

CONCERTÍNO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso. 2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști. 3. concert de proporții reduse. (<it. concertino)

CONCERTÍNO n. muz. Compoziție muzicală de dimensiuni mai reduse decât concertul. /Cuv. it.

concertíno (compoziție muzicală) s. n., art. concetínoul; pl. concertínouri

concertíno s. n.

concertino (cuv. it.) 1. Mic grup de instrumente solistice din concerto grosso*. 2. Lucrare cu caracter concertant*, având cel mai adesea formă liberă, variațională*, în care sunt evidențiate calitățile instrumentaliștilor soliști*. (Ex. C. în stil clasic de Dinu Lipatti). 3. Concert (2) de dimensiuni reduse. V. Konzertstük.