opțiuni

3 definiții pentru comunia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNIÁ vb. I. tr., intr. A (se) împărtăși. ♦ (Fig.) A fi în comuniune de idei sau de sentimente. [Pron. -ni-a, p. i. 3 -iază. / < fr. communier].

COMUNIÁ vb. tr., intr. a (se) împărtăși. ◊ (fig.) a fi în comuniune de idei sau de sentimente. (<fr. communier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comuniá vb., ind. prez. 1 sg. comuniéz, 3 sg. și pl. comuniáză

Intrare: comunia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comunia
  • comuniere
  • comuniat
  • comuniatu‑
  • comuniind
  • comuniindu‑
 singular plural
  • comuniază
  • comuniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comuniez
 (să)
  • comuniez
  • comuniam
  • comuniai
  • comuniasem
a II-a (tu)
  • comuniezi
 (să)
  • comuniezi
  • comuniai
  • comuniași
  • comuniaseși
a III-a (el, ea)
  • comuniază
 (să)
  • comunieze
  • comunia
  • comunie
  • comuniase
plural I (noi)
  • comuniem
 (să)
  • comuniem
  • comuniam
  • comuniarăm
  • comuniaserăm
  • comuniasem
a II-a (voi)
  • comuniați
 (să)
  • comuniați
  • comuniați
  • comuniarăți
  • comuniaserăți
  • comuniaseți
a III-a (ei, ele)
  • comuniază
 (să)
  • comunieze
  • comuniau
  • comuniară
  • comuniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)