5 definiții pentru compromisoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire.
COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
COMPROMISÓRIU, -IE adj. Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri; clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPROMISÓRIU, -IE adj. în legătură cu un compromis. ◊ clauză -ie = clauză a unui contract prin care cele două părți se angajează a supune arbitrilor eventualele contestații. (<fr. compromissoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compromisóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. compromisórie (-ri-e); pl. m. și f. compromisórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compromisóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. compromisórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. compromisórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: compromisorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
compromisoriu, compromisorieadjectiv
- 1. Care este în legătură cu un compromis. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- compromissoire DEX '09 DEX '98 DN