optziuni

3 definitzii pentru comis (adj.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

comís5 ~a a [At: BUL. COM. IST. I 19 / Pl: ~ishi ~e / E: comite] Savarshit.

COMIS s.m. (Mold. TZR) Boier insarcinat cu ingrijirea grajdurilor domneshti. A: Comisul cel mare. PSEUDOCOSTIN 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul marele comis. R. GRECEANU. Vintila comisul. LET. TZR 29r; cf. LET. TZR 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi shi comisoaie comishel.

*comít ís a íte v. tr. (lat. committere a incredintza d. cum impreuna shi mittere a trimete; fr. commettre a comite. V. trimet). Fac un raŭ: a comite o greshala o crima.

Intrare: comis (adj.)
comis1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
  • comisa
  • comisa
plural
  • comishi
  • comishii
  • comise
  • comisele
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
  • comise
  • comisei
plural
  • comishi
  • comishilor
  • comise
  • comiselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)