2 definiții pentru comerciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comérciu sn vz comerț
*comerciŭ n. (lat. commercium, d. con-, împreună, și merx, mercis, marfă. V. mercantil, marchidan, ĭarmaroc). Negoț, schimb de marfă și de banĭ. Negustorime: comerciu se plînge. Cameră de comerciŭ, corp de comercianțĭ care informează guvernu despre chestiunile comerciale. – Ob., dar nu maĭ bine, comerț, pl. urĭ (germ. kommerz). V. trafic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: comerciu
comerciu substantiv neutru
| substantiv neutru (N50) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)