opțiuni

4 definiții pentru combinatoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).

COMBINATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).

Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriul
  • combinatoriu‑
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriii
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriului
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)