COLONTÍTLU colontitluri s. n. Indicatzie auxiliara care se tipareshte deasupra textului curent al fiecarei pagini de carte shi care cuprinde titlul lucrarii sau al capitolului numele autorului etc. Cf. fr. colonnetitre.

colontitlu sm [At: DA / S: colontitlu / Pl: ~ri / E: fr colonnetitre] (Tip) Rand care se tipareshte deasupra textului curent al fiecarei pagini de carte shi care cuprinde titlul lucrarii sau al capitolului numele autorului etc.

COLONTÍTLU colontitluri s. n. Rand care se tipareshte deasupra textului curent al fiecarei pagini de carte shi care cuprinde titlul lucrarii sau al capitolului numele autorului etc. Cf. fr. colonnetitre.

COLONTÍTLU colontitluri s. n. (Tipogr.) Rind ashezat in capul unei pagini de text de obicei scris sau tiparit cu litere mai mici decit textul propriuzis shi cuprinzind titlul lucrarii sau al capitolului numele autorului etc.

COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rand tiparit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cartzii titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel fr. colonnetitre].

COLONTÍTLU s. n. rand tiparit deasupra textului unei pagini cu numele autorului cartzii titlul capitolului etc. (dupa germ. Kolumnentitel)

COLONTÍTLU ~ri n. poligr. Titlu de coloana ashezat de regula in partea de sus a unei pagini de text shi cules cu caractere mai mari care cuprinde numele autorului shi denumirea materialului. /<fr. colonnetitre

colontítlu (titlu) s. n. art. colontítlul; pl. colontítluri.

colontítlu s. n. → titlu

colontitlu tluri.

COLONTÍTLU s. (TIPOGR.) letrina.