3 definiții pentru colocvia
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCVIÁ vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)
colocviá vb. I (livr.) ◊ „Ce făceau mai mulți «eminescologi sui-generis» la New Delhi? «Colocviind într-un fel de stil internațional Eminescu», scrie, poetic, G. A. în «România literară».” Săpt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colocviá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colocviáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocvia
| verb (V211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)