3 definitzii pentru colocvia
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCVIÁ vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)
colocviá vb. I (livr.) ◊ „Ce faceau mai multzi «eminescologi suigeneris» la New Delhi? «Colocviind intrun fel de stil internatzional Eminescu» scrie poetic G. A. in «Romania literara».” Sapt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
colocviá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. colocviáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: colocvia
verb (V211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)