3 definitzii pentru colocvia

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COLOCVIÁ vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)

colocviá vb. I (livr.) ◊ „Ce faceau mai multzi «eminescologi suigeneris» la New Delhi? «Colocviind intrun fel de stil internatzional Eminescu» scrie poetic G. A. in «Romania literara».” Sapt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

colocviá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. colocviáza

Intrare: colocvia
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colocvia
  • colocviere
  • colocviat
  • colocviatu‑
  • colocviind
  • colocviindu‑
singular plural
  • colocviaza
  • colocviatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • colocviez
(sa)
  • colocviez
  • colocviam
  • colocviai
  • colocviasem
a II-a (tu)
  • colocviezi
(sa)
  • colocviezi
  • colocviai
  • colocviashi
  • colocviaseshi
a III-a (el, ea)
  • colocviaza
(sa)
  • colocvieze
  • colocvia
  • colocvie
  • colocviase
plural I (noi)
  • colocviem
(sa)
  • colocviem
  • colocviam
  • colocviaram
  • colocviaseram
  • colocviasem
a II-a (voi)
  • colocviatzi
(sa)
  • colocviatzi
  • colocviatzi
  • colocviaratzi
  • colocviaseratzi
  • colocviasetzi
a III-a (ei, ele)
  • colocviaza
(sa)
  • colocvieze
  • colocviau
  • colocviara
  • colocviasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)