4 definitzii pentru cocarlau
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
cocarlắu sn [At: VICIU GL. / E: mg kukorló „coliba bordei”] (Mgm; reg) Parte despartzita din grajd in care se inchid vitzeii.
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
cocarlau cocarláie s.n. (reg.) partea despartzita din grajd unde se inchid vitzeii.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cocarlắu s.m. (reg.) Melc (cu cochilie); cuculbau (ALRRM 1973: 582). Din cocarla.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cocarlắu s.m. Melc (cu cochilie); cuculbau (ALR 1973: 582). Din cocarla „incovoietura spirala” (< sl. kouca „carlig” srb. kukara „carlig la plug”).
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Intrare: cocarlau
cocarlau substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)