3 definiții pentru clopoței
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLOPOȚÉL, clopoței, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
clopoței s. pl. v. CIUCIURE. COADA-COCOȘULUI. GHIOCEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
clopoței-cornuți s. pl. v. CĂLDĂRUȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: clopoței
clopoței substantiv masculin
| substantiv masculin (M100) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||