5 definiții pentru clisiarh

Explicative DEX

clisiárh sm [At: PRAV. (1640), ap. MURNU, Gr. 19 / Pl: ~i / E: vsl клиcыръχъ] (Înv) Paracliser.

clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.

Relaționale

CLISIÁRH s. v. paracliser, țârcovnic.

clisiarh s. v. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.

Enciclopedice

clisiárh, clisiarhi s. m. (Înv.) Paraclis(i)er, țârcovnic, crisnic. – Din ecleziarh (var. pop.).

Intrare: clisiarh
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clisiarh
  • clisiarhul
  • clisiarhu‑
plural
  • clisiarhi
  • clisiarhii
genitiv-dativ singular
  • clisiarh
  • clisiarhului
plural
  • clisiarhi
  • clisiarhilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)