3 definiții pentru ciurgău
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciurgắu, ciurgáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un scoc; cioroi (ciuroi), șiroi (șuroi).
ciurgắu, ciugaie, ciurgauă, s.n. – (reg.) Izvor amenajat pentru a putea bea apă; șuvoi: „Mândrule, mândrele tale / Să duc sara la ciurgău / Și mă vorovăsc de rău” (Țiplea, 1906: 482). ♦ (top.) Ciurgău, arătură, pășune în Botiza (Vișovan, 2005); Ciurgău, top. în Lăpușel. – Din magh. csurgó „șipot” (Țiplea, 1906; DA, MDA); din ciur, creație expresivă (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciurgắu, -auă, s.n. – Izvor, șuvoi: „Mândrule, mândrele tale / Să duc sara la ciurgău / Și mă vorovăsc de rău” (Țiplea 1906: 482). Ciurgău, top. în Lăpușel. – Din magh. csurgó „șipot” (Țiplea 1906; DA); Din ciur, creație expresivă (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ciurgău
ciurgău substantiv neutru
substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)