3 definitzii pentru ciurgau
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
ciurgắu ciurgáie s.n. (reg.) izvor care curge pe un scoc; cioroi (ciuroi) shiroi (shuroi).
ciurgắu ciugaie ciurgaua s.n. (reg.) Izvor amenajat pentru a putea bea apa; shuvoi: „Mandrule mandrele tale / Sa duc sara la ciurgau / SHi ma vorovasc de rau” (TZiplea 1906: 482). ♦ (top.) Ciurgau aratura pashune in Botiza (Vishovan 2005); Ciurgau top. in Lapushel. Din magh. csurgó „shipot” (TZiplea 1906; DA MDA); din ciur creatzie expresiva (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ciurgắu aua s.n. Izvor shuvoi: „Mandrule mandrele tale / Sa duc sara la ciurgau / SHi ma vorovasc de rau” (TZiplea 1906: 482). Ciurgau top. in Lapushel. Din magh. csurgó „shipot” (TZiplea 1906; DA); Din ciur creatzie expresiva (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Intrare: ciurgau
ciurgau substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)