CIREÁSHA cireshi s. f. Fructul cireshului mic sferic carnos de culoare roshie sau galbena cu gust dulce sau amarui. [Pl. shi: cireshe] Lat. ceresia (= cerasea).

cireasha sf [At: (a. 1708) ANON. CAR / V: cera~ cerashe ce~ ~ra~ ciu~ / Pl: ~eshe shi (pop) ~eshi / E: ml ceresia] 1 (Bot; shic ~alba ~altoita ~amara ~oltoana ~padureatza) Fruct comestibil al cireshului (1) mic sferic carnos de culoare roshie sau galbena cu gust dulce sau amarui. 2 Fruct al pomului Prunus avium Si: cireashaamara. 3 (Bot; ic) ~deIspas ~deMai ~de SanPetru ~draganea ~dulce ~lipicioasa ~moacra ~pergavitza Fruct comestibil al pomului Prunus duracina Si: cireashapietroasa. 4 (Bot; ic) ~pasareasca Fruct al pomului Cerasus avium. 5 (Bot; reg; ic) ~shelana ~tzepesha Fruct carnos rotund cu coada lunga care are o culoare albagalbuie. 6 (Pfm; ie) A privi la cineva k la o ~ coapta A privi cu mare admiratzie (shi pofta). 7 (Pop; ie) A avea trei ~eshe A fi la menstruatzie. 8 (Bot; reg; ic) ~shalupului Matraguna (Atropa belladona). 9 (Bot; reg; ic) ~shaOvreiului Papalau (Physalis alkekengi). corectata

CIREÁSHA cireshe s. f. Fructul cireshului mic sferic carnos de culoare roshie sau galbena cu gust dulce sau amarui. [Pl. shi: cireshi] Din lat. ceresia (= cerasea).

CIREÁSHA cireshe s. f. Fructul cireshului. Ma duc... sa fur nishte cireshe. CREANGA A. 47. Doi ochi k la dumneata Zau k nu. mai pot afla Asha negri frumushei K cireshelen altoi. JARNÍKBIRSEANU D. 37. Cireasha amara = fruct al cireshului salbatic de padure cu gust amar folosit pentru prepararea dulcetzii. Cucoana Zinca a trimis inca de saptamina trecuta poshtalionul incarcat cu dulcetzuri proaspete de cireshi amare shi de caise crude. CAMIL PETRESCU O. 264. Cireasha neagra = fruct al unei specii de ciresh cu gust dulce shi culoare neagra. Glicherie intra cu o farfurie mare incarcata cu fructe intre care zarii mai cu seama vestitele cireshe negre de la Pingaratzi. HOGASH DR. 282. Ishi canea parul shi barba cu cireshe negre. CREANGA P. 111. Pl. shi: (Munt.) cireshi.

CIREÁSHA ~éshe f. Fructul cireshului. ~eshe amare. [G.D. cireshei; Sil. reasha] /<lat. ceresia

cireasha f. poama cireshului a carii carne e foarte zemoasa; cireasha lupului matraguna. [Lat. vulg. CERESEA].

cireásha (vest) f. pl. eshĭ (Munt.) eshe (Olt.) shi cirésha (est) pl. eshe (lat. cérasa pl. de la cérasum ciresha vgr. kérasos ciresh shi kerásion ciresha ĭar acesta d. orashu Kerasús úntos lat. Cérasus úntis din Pont la marea Neagra unde eraŭ padurĭ de cireshĭ salbaticĭ numit shi azĭ de Turcĭ Kirasun [kiras kiraz arm. geras pers. kires ciresha] de unde Lucúl dupa ce la invins pe Mitridate [66 in ainte de Hristos] ĭa adus shi ĭa plantat in Italia; it. ciliegia shi ciriegia pv. cereisa fr. cerise sp. cereza pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche d. rom. vine vsl. črešĭnĭa rus. rut. čeréšnĕa bg. čereša). Fructu cireshuluĭ. Cireshe amare un fel de cireshe de un rosh foarte inchis maĭ micĭ shi cam amare.

!cireásha s. f. art. cireásha g.d. art. ciréshii/ciréshei; pl. ciréshi/ciréshe

cireásha s. f. art. cireásha g.d. art. ciréshei; pl. ciréshe

cireasha pl. cireshe

cireasha reshe.

cireásha (ciréshi) s. f. Fructul cireshului. Mr. tzeriasha megl. cireashca. Lat. cerĕsia forma vulg. de la ceresea (Densusianu Hlr. 71; Candrea Éléments 33; Pushcariu 338; CandreaDens. 358; REW 1823; DAR; Graur Rom. LVI 106; Rosetti I 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerásce cerase) prov. cereiza fr. cerise sp. cereza port. cereja alb. kjèrši (Meyer 224). Der. ciresh (mr. tzireshiu megl. tziresh) s. m. (pom fructifer cu flori albe cultivat pentru fructele sale) care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius vulg. *ceresius; cireshar s. m. (vinzator de cireshe; luna iunie); cireshel s. m. (luna iunie); cireshiu adj. (roshu k cireasha). Bg. čereša care Conev 48 il considera greshit drept etimon al rom. provine cu sigurantza din rom. (direct din lat. dupa Mladenov 682).

a linge cireasha / chiseaua expr. (eufem. er. obs.) a practica cunilitzia.

cireasha de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai placut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplacut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.