2 definiții pentru circumstanția
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRCUMSTANȚIÁ vb. tr. a expune în mod amănunțit, a prezenta în detaliu. (< fr. circonstancier)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
circumstanțiá vb., ind. prez. 3 sg. circumstanțiáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: circumstanția
| verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)