CIORMOIÁG, ciormoiagi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

ciormoiag sm [At: ECONOMIA, 47 / V: cer~, ciurmoiuc, ciurmui~ / Pl: ~agi / E: mg csormoly, csormolya] 1 (Trs) Plantă erbacee din familia scrophulariaceelor, cu frunze lanceolat-lineare, cu flori albe-roșiatice și fructul capsulă ovoidă, care crește prin locuri deschise, poieni și pe lângă păduri, în iunie-iulie Si: codroi, dințariță, grăpadă, grăpariță, grău-negru, grâul-prepeliței, miază-noapte, scrabă (Melampyrum cristatum). 2 (Trs) Plantă erbacee mică din familia scrophulariaceelor cu tulpină rigidă, frunze lanceolate-lineare lățite spre bază și îngustate în pețiol și flori albe cu striațiuni purpurii, care crește prin locurile pietroase din regiunea subalpină, în iunie-august Si: codroi, grăpariță, scrabă (Melampyrum saxosum). 3 (Bot) Condroniu (Melampyrum arvense). 4 (Bot) Sor-cu-frate (Melampyrum cristatum). 5 (Bot) Sălbăție (Solium temulentum).

CIORMOIÁG s. m. Plantă erbacee cu flori albe-roșietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

ciormoiag n. Tr. Bot. grâul-prepeliței. [Ung. CSORMOLYA].

cĭormoĭág m., pl. ĭégĭ (ung. csormoly, csormolya, pl. -ak; ceh. čermel, d. čermný, roș, vsl. črŭmĭnŭ, roș). Trans. Scrab.

!ciormoiág s. m., pl. ciormoiági

ciormoiág s. m. (sil. -mo-iag)

CIORMOIÁG s. (BOT.; Melampyrum) condroniu, (reg.) carpenă, miazănoapte, păduroniu, scrabă, grâul-prepeliței, grâu-negru, sor-cu-frate.

CIORMOIÁG s. v. sălbăție, sor-cu-frate.

CIORMOIAG s. (BOT.; Melampyrum) condroniu, (reg.) carpenă, miazănoapte, păduroniu, scrabă, grîul-prepeliței, grîu-negru, sor-cu frate.

ciormoiag s. v. SĂLBĂȚIE. SOR-CU-FRATE.

ciormoiág (ciormoiági), s. m. – Diverse specii de condroniu (Melampyrum cristatum, arvense, nemorosum). Mag. csormolya (Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., VII, 133; Gáldi, Dict., 87); aparține aceleiași rădăcini sl. a lui ciormă.