cintezói sm [At: ODOBESCU, S. III, 181 / V: (reg) ~tițói, ~tiz / Pl: ~ / E: cintez + -oi] 1 Masculul cintezei Si: cintez¹ (1). 2 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus).

CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Cintez. O să bată tica-tac... Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301. Botgroșii și scatiii, țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. – Variantă: cintizói (PAS, Z. I 266), cintițói (COȘBUC, P. II 36) s. m.

CINTEZÓI m. (augmentativ de la cintez) v. CINTEZ. /cintez + suf. ~oi

cintițói sm vz cintezoi

cintizói sm vz cintezoi

țintezoi sm vz cintezoi

țintizoi^[1] sm vz cintezoi

țințizoi^[1] sm vz cintezoi

CINTIZÓI s. m. v. cintezoi.

cintéză și cintiță f., pl. e (răd. neștiută, ĭar sufixu ca și în coacăză și pupăză. Cp. cu alb. škĭităză, cufundar). O păsărică cîntătoare cu pene cafeniĭ și roșiĭ închise (fringilla caelebs). – Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ.

cintezói s. m., pl. cintezói, art. cintezóii

cintezói s. m., pl. cintezói, art. cintezóii

cintezoi

CINTEZÓI s. (ORNIT.) cintez. (~ul este bărbătușul cintezei.)

CINTEZÓI s. v. scatiu.

CINTEZOI s. (ORNIT.) cintez. (~ este bărbătușul cintezei.)

cintezoi s. v. SCATIU.

cintezoi, cintezoi s. m. informator, denunțător.