CINERÁMA¹ s. f. Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute cu ajutorul a trei aparate de proiecție pe un ecran semicircular. – Din fr. cinérama.^[1]

cineráma s. f. (cinem.) Procedeu cinematografic de proiecție pe mai multe ecrane mari juxtapuse ◊ „Mai mare decât cinerama, sistemul cinemiracol (cinémiracle) va fi inaugurat la Paris în Sala Empire.” Cont. 2 II 62 p. 5 (din it. cinerama; cf. fr. cinérama, engl. amer. cinerama; FC I 135, 139, Al. Graur în LR 2/58 p. 2, C. 19, L. Mareș în SMFC V/67, L. Seche în LR 4/78 p. 339; LTR, D. Am.; DEX, DN3)

cinerámă sf [At: DEX² / Pl: ~me / E: fr cinérama] Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute, cu ajutorul a trei aparate de proiecție pe un ecran semicircular.

CINERÁMĂ s. f. Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute cu ajutorul a trei aparate de proiecție pe un ecran semicircular. – Din fr. cinérama.

CINERÁMĂ s.f. Procedeu cinematografic de proiectare pe ecran lat, în care proiectarea se face prin juxtapunerea imaginilor de la trei aparate de proiecție diferite, funcționând absolut sincron. [< fr. cinérama, it. cinerama].

CINERÁMĂ s. f. cinematograf cu ecran lat, în care proiectarea se face prin juxtapunerea imaginilor de la trei aparate de proiecție diferite, sincron. (< fr. cinérama)

CINERÁMĂ f. Procedeu de proiecție a filmelor panoramice pe un ecran semicircular. /<fr. cinérama

cineráma (it.) s. f.

cinerámă s. f., g.-d. art. cinerámei