5 definiții pentru cincărel (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CINCĂRÉL, cincărei, s. m., adj. (Reg.) Diminutiv al lui cincar. – Cincar + suf. -el.
CINCĂRÉL, cincărei, s. m., adj. (Reg.) Diminutiv al lui cincar. – Cincar + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cincărél sm, a [At: ODOBESCU, S. I, 161 / Pl: ~ei / E: cincar + -el] (Reg; șhp) 1-4 Cincar (1-2) (drag).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINCĂRÉL, cincărei, s. m. Nume care se dă unui cal de cinci ani. Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți zbîrliți de Bugeac, aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. I 161. Cînd la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț, cam pătrărei, leșea-n vară cincărei. ALECSANDRI, P. P. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cincărél (reg.) adj. m., s. m., pl. cincăréi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cincărél s. m., adj. m., pl. cincăréi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cincărel, cincăreisubstantiv masculin cincărel, cincăreiadjectiv masculin
- 1. Diminutiv al lui cincar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți zbîrliți de Bugeac, aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
- Cînd la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț, cam pătrărel, leșea-n vară cincărel. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
-
etimologie:
- Cincar + sufix -el. DEX '98 DEX '09