cilihoáie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioá-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.

cilihoaie f. Mold. 1. sperietoare de păsări (în ogoare); 2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens, sgripțoroaică)].

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.

cilihoáie, cilihói, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.