cicoare¹ sf [At: DOSOFTEI V. S. 310 2/22 / V: ~ra ~corie tzicorie / Pl: ~ori / E: ml *cichoria] 1 (Bot) Planta erbacee Cichorium intybus cu flori albastre trandafirii sau albe din a carei radacina se fabrica surogat de cafea. 2 Surogat de cafea din radacina cicorii (1). 3 (Bot; reg; ic) ~deiarna Odolean (Valeriana officinalis). 4 (Bot; reg; ic) ~degradina Andiva (Cicorium endivia). corectata

CICOÁRE cicori s. f. 1. Planta erbacee din familia compozeelor cu flori albastre (mai rar trandafirii sau albe) din radacina careia se prepara un surogat de cafea Cichorium Intybus). Pe marginile drumului se inaltzau flori de cicoare intristate inchise de caldura.. SANDUALDEA U. P. 57. Frunza verde de cicoare Cind vazui vara cu soare Catatam padurea deasa K sa tzin cu dinsa casa. ALECSANDRI P. P. 255. ◊ (Adesea folosit k termen de comparatzie pentru culoarea albastra) Lelitzele mele de la Pastraveni balai shi cu ochii k cicoarea samanau mamei. SADOVEANU N. F. 6. Ochii unui inger scump Au’albastriii de cicoare. COSHBUC P. I 49. ◊ Fig. ochii sclavei zarii cicori albastre. MACEDONSKI O. I 139. 2. Surogat de cafea preparat din radacina plantei descrise mai sus.

CICOÁRE¹ ~óri f. 1) Planta erbacee medicinala cu tulpina erecta shi ramificata cu frunze adanc shi neregulat crestate shi cu flori albastre. 2) Surogat de cafea preparat din radacina acestei plante. [G.D. cicorii; Sil. cicoa] /<lat. cichoria

cicoare f. planta ale carii frunze cretze se mananca k salata iar din radacinai prajita shi pisata se fabrica surogatul de cafea (Cichorium inthybus). [Lat CICHOREA].

cicoáre f. pl. orĭ (lat. cichoréa cichoria cl. cichoréum shi cichórium d. vgr. kihórion kihóreia; it. cicórèa cicória de unde fr. chicorée). O planta din familia compuselor (cichórium endivia cicoare de gradina shi cichórium intubus cicoare ordinara). Frunzele ei se maninca k salata. Din radacina eĭ se face surogatu de cafea shi de aceĭa „cicoare” se zice shi ild. surogat de cafea. La Ch N. I 81 sh. a. cicoara.

cicoáre s. f. g.d. art. cicórii; pl. cicóri

cicoáre (planta insecta) s. f. g.d. art. cicórii; pl. cicóri

cicoare

cicoare cori.

CICOÁRE s. v. papadie.

cicoare s. v. PAPADIE.

cicoáre (cicóri) s. f. Planta erbacee cu flori albastre (Cichorium Intybus). Lat. *cĭchōria pl. de la cĭchōrium (< gr. ϰιχώριον) cf. alb. koré (Pushcariu 360; Meyer 201; CandreaDens. 336; Philippide II 636; Diculescu Elemente 483).