chișereu - definiție DER și paradigmă | dexonline

O definiție pentru chișereu

Etimologice

chișeréu (-éie), s. n. – Arpagic. – Var. (ortografică) chisărău. Mag. keserü „amar” (DAR).

Intrare: chișereu

chișereu substantiv neutru

substantiv neutru (N42)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	chișereu	chișereul chișereu‑
nominativ-acuzativ	plural	chișereie	chișereiele
genitiv-dativ	singular	chișereu	chișereului
genitiv-dativ	plural	chișereie	chișereielor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „chișereu”