CHIOMB, CHIOÁMBĂ, chiombi, chioambe, adj. (Reg.; adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomp, chioámpă adj.] – Et. nec.

chiomb, ~oámbă a vz chiomp

chiomb a. miop. [Origină necunoscută].

chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea’ntunecată, prost, bleot.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb.

chiomp, chioampă a [At: I. CR. VI, 135 / V: (reg) ~mb, ~oambă, ciomb, cioambă, chiom, ~oamă, schiomb, ~oambă / Pl: ~i, ~oampe / E: nct cf mg tömpe, tompa] (Reg) 1 Neatent. 2 Prost. 3 Care face fapte nesocotite. 4 Netot. 5 Împiedicat. 6 Neputincios. 7 Care abia-și mișcă mâinile și picioarele. 8 Șchiop. 9 Cu piciorul zdrobit. 10 Care nu vede foarte bine. 11 Care n-are vederi clare. 12 Miop. 13 (Spc; prin apropiere de chior) Chior (15). 14 Care se uită chiorâș. corectată

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.] – Et. nec.

CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioámbă, adj.]

CHIOMP chioámpă (chiompi, chioámpe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vădește lipsă de inteligență; nătărău; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec.

!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe

chiomp/chiomb adj. m., pl. chiompi/chiombi; f. sg. chioámpă/chioámbă, pl. chioámpe/chioámbe

CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

chiomb adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRABIC.

chiomb adj., s. v. BLEG. MIOP. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept

chiómb (chioámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș.