3 definiții pentru chintesenția
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHINTESENȚIÁ vb. tr. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza. (< fr. quintessencier)
chintesențiá vb. I A sintetiza ◊ „Prin condiția ei biologică, Ara chintesențiază Viața ce se cere continuată.” Sc. 16 II 84 p. 4; v. și cerebralism (1966) (din chintesență + -[i]a)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chintesențiá vb., ind. prez. 1 sg. chintesențiéz, 3 sg. și pl. chintesențiáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chintesenția
| verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)