CHEOTOÁRE cheotori s. f. 1. Mic ochi de atza de shiret de stofa etc. la un obiect de imbracaminte prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbateshti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se imbina barnele la coltzurile caselor. [Pr.: cheo. Var.: cheutoáre chiotoáre s. f.] Lat. *clautoria (<*clautus = clavutus).

cheotoare [At: BIBLIA (1688) 57 / V: cet~ cheu~ chio~ chiu~ (reg) chept~ chiptoare chet~ cheiet~ chei~ chie~ cheio~ / P: cheo~ (reg) cheo~ / Pl: ~ori / E: ml clautoria] 1 a (inv; is) Piatra ~ Piatra de hotar. 2 sf Crestatura facuta intro bucata de lemn in care se imbina alta bucata Si: cheotura cuib incheietoare incheietura mushcatura prescura. 3 sf Capetele barnelor ieshite in afara la cele patru coltzuri ale casei care de obicei nu se varuiesc. 45 sf (Pex) Coltz de casa sau de stanca din barne fara stalpi. 6 sf (Reg) Coltz de gard. 7 sf Locul unde se intalnesc doua plase de garduri. 8 sf Locul unde se unesc capriorii unei case. 9 sf (Urmat de „gurii”) Coltzul gurii. 10 sf Cele doua baieri cu care se incheie camasha tzaraneasca. 11 sf (Reg) Gaitan in care se incheie nasturele de la gura sumanului. 12 sf Legatura. 13 sf Gaura de pe marginea unei haine prin care se trece un nasture Si: butoniera. 14 sf Legatura de piele cu care se incheie tablele unei cartzi Si: catarama. 15 sf (La coasa) Legatura cu care se prinde carligul de coasa. 16 sf (La hamurile de la cal) Cureaua care rasucita dupa huluba leaga cercul. 17 sf (Lpl) Cele doua atze sau curelushe de legat jugul. 18 sf (Pes; lpl) Ochetele care servesc pentru a prinde cu ele plasa de cele patru capete ale arcurilor. 19 sf (Pes) Latzul din capatul analei. 20 sf (Pes; lpl) Ochiurile cu care se prind perimetele. 21 sf (If chiutoare) Povarna in care se fierb prunele pentru prepararea rachiului.

CHEOTOÁRE cheotori s. f. 1. Mic ochi de atza de shiret de stofa etc. la un obiect de imbracaminte prin care se petrece nasturele pentru a incheia obiectul. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbateshti); butoniera. 3. (Pop.) Loc unde se impreuna barnele la coltzurile caselor. [Pr.: cheo Var.: cheutoáre chiotoáre s. f.] Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHEOTOÁRE cheotori s. f. (SHi in forma cheutoare) 1. Mic semicerc de atza de shiret de stofa etc. cu care se incheie nasturii de la o haina. Ishi deznoda cheutorile blanilor gifiind. C. PETRESCU S. 125. Ma simtzii apucat de mini de bratze de umere de cheotoarea surtucului. HOGASH M. N. 29. Dintro suta de fuioare Mia facut o cheutoare. MARIAN S. 139. 2. Taietura din partea stinga (sau dreapta) a reverului hainei; butoniera. Gatit cu cravata roshie cu flori la cheutoare... Robea intra in bufet. DUNAREANU CH. 154. 3. (Regional) Loc unde se impreuna birnele la coltzurile caselor; coama sau culmea casei in locul unde se impreuna cu capriorii. In curte cineantrat? Poates nishte petzitori SHi se tzin la cheutori? MARIAN S. 109. Pronuntzat: cheo. Variante: cheutoáre chiaotoáre (ODOBESCU S. II 297) chiotoáre (SLAVICI N. II 280 BALCESCU O. II 258) s. f.

CHEOTOÁRE cheotori s. f. 1. Mic semicerc de atza de shiret de stofa etc. prins la o haina prin care se petrece nasturele pentru a inchide haina. 2. Taietura din partea stanga (sau dreapta) a reverului unei haine (barbateshti); butoniera. 3. (Reg.) Loc unde se impreuna barnele la coltzurile caselor. [Pr.: cheo Var.: cheutoáre chiaotoáre chiotoáre s. f.] Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).

CHEOTOÁRE ~óri f. 1) Mic ochi (de atza de shiret de stofa etc.) la un obiect de imbracaminte prin care se trece nasturele pentru a incheia haina. 2) Taietura mica pe reverul unei haine. [G.D. cheotorii; Sil. cheotoa] /<lat. clautoria

cheotoare f. ceea ce serva la incheiat: shnur gaitan shiret copca nod latz; 2. pl. gauri dele baierele camashei sau hainei; 3. pl. incheieturile barnelor la cele patru coltzuri ale unei case tzaraneshti. [Derivat din *cheiat = incheiat].

cheotoáre f. pl. orĭ (ild. cheĭetoare incheĭetoare). Gaura in care intra nasturele butoniera. SHiret cusut la haĭna k s’o potzĭ atirna in cuĭ. Capatu uneĭ grinzĭ incheĭat in alta grinda la casa tzaraneasca (SHez. 36 31). SHi cheut (Mold. Ban.) shi chiot.

cheutoare sf vz cheotoare

chiotoare sf vz cheotoare

chiotoare f. V. cheotoare.

cheutoáre V. cheotoare.

chiotoáre V. cheotoare.

cheotoáre/cheutoáre (cheo/cheu) s. f. g.d. art. cheotórii/cheutórii; pl. cheotóri/cheutóri

cheotoáre s. f. (sil. cheo) g.d. art. cheotórii; pl. cheotóri

cheotoare (eo) pl. cheotori

cheotoare tori.

cheutoáre v. cheotoáre

CHEOTOÁRE s. 1. v. butoniera. 2. baiera. (~ la gura camashii tzaraneshti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimtz. (~ la coltzurile casei.) 4. (reg.) catzel zimtz. (~ la coltzul gardurilor de nuiele.)

CHEOTOÁRE s. v. chinga.

CHEOTOARE s. 1. butoniera (rar) incheietoare (prin Transilv.) baba. (~ la o haina.) 2. baiera. (~ la gura camashii tzaraneshti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimtz. (~ la coltzurile casei.) 4. (reg.) catzel zimtz. (~ la coltzul gardurilor de nuiele.)

cheotoare s. v. CHINGA.

chiotoáre (chiotóri) s. f. 1. Coltz al unei cladiri format din impreunarea a doi peretzi. 2. Stilp piatra de hotar. 3. Articulatzie. 4. Coltz al acoperishului. 5. Latz nod. 6. Butoniera. 7. Cirlig de copca. 8. Legatura legatoare. 9. Incheietoare ansamblu de doua piese care deschid shi inchid o carte legata. Var. cheutoare (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria in loc de clāvātoria. Der. descheptura vb. (Banat a desface a descheia) (Pushcariu Dacor. IV 706; DAR). Var. (Pushcariu 716); pare a reprezenta o pronuntzare *clab(a)toria.