CHÉRA s. f. art. (Înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.

chera sfa [At: NEGRUZZI, S. IV, 526 / V: ~ama, ~amo, chiramo (pl ~mele) / E: gr ϰερά, cf chir, cherațiță] (Grc; totdeauna urmat de un nume propriu; iuz; mai ales în epoca fanariotă) 1 Cocoană. 2 (Îf chiramo) Doamna mea. corectată

CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.

CHÉRA s. f. art. (Grecism învechit) Cucoană, doamnă. Eram... în contact mai des cu chera Sofița. GHICA, S. 297. Chera Nastasia [titlul unei piese]. ALECSANDRI, T. I 381.

CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.) Cucoană, doamnă. – Ngr. kera.

chéra f. (ngr. kerá și kyrá, doamnă, cocoană. V. chir 1, chira, cherațiță). Sec. 19. Doamna, cocoana (urmat de un nume): chera Duduca, chera Sofica. – Iron. și cheramá, cheramó (ngr. kerámu, doamna mea) la vocativ.

chíra f. (ngr. kyrá, doamnă. V. chera și cherațiță.) Fam. Are chira socoteală, e un motiv de a lucra așa, ĭar tu nu te grăbi, că sînt pricinĭ pe care nu le știĭ: stăĭ, că are chira socoteală și nu merge cum crezĭ tu! – Și chiramó (ngr. kyrámu), doamna mea!

chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)

chéra (în expr. și chira) s. f., art. g.-d. art. chérei

chíra v. chéra.

chirá v. chera

CHÉRA s. v. cucoană, doamnă, madam.

chera s. v. CUCOANĂ. DOAMNĂ. MADAM.

chéra s. f. – Doamnă (titlu de politețe, folosit în sec. XVIII-XIX, înv.). Ngr. ϰερά, cf. chir. – Compară cheramò (var. chiramò), s. f. (doamna mea), din ngr. ϰυρά μου. – Der. chiriță, s. f. (înv., doamnă); cherațiță, s. f. (înv., femeie elegantă), din ngr. ϰερατζίτζα (Gáldi 163).

CHÍRA s. f. Numele a trei specii de păsări, foarte bune zburătoare, călătoare, care cuibăresc în Delta Dunării și pe litoralul românesc, cu penaj argintiu și negru: c. mică (Sterna albifrons) are c. 22 cm și clocește pe nisip; c. de baltă (S. hirundo), de c. 38 cm și c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetația plutitoare.