4 definiții pentru chemătoare
Relaționale
CHEMĂTOÁRE s. fluierice. (Cu ~ vânătorul imită strigătele unor animale.)
CHEMĂTOÁRE s. v. vocativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHEMĂTOARE s. fluierice. (Cu ~ vînătorul imită strigătele unor animale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chemătoare s. v. VOCATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: chemătoare
chemătoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||