5 definiții pentru chelteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chelteú sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~eie; (reg) ~eáuă / E: mg költö] (Trs) 1 Coș împletit din paie, din nuiele etc. 2 Obiect în formă de coș pentru pescuit.
cheltéŭ, V. tolteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cheltéu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cheltéu, chelteáuă, s.n. (reg., înv.) coș cu două toarte, împletit din paie, din nuiele de alun sau răchită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |