O definiție pentru cervu
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cérvu s. n. (A douăzeci și șaptea literă a alfabetului chirilic), pl. cervuri
Intrare: cervu
cervu substantiv neutru
| substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)