optziuni
  • info

16 definitzii pentru certifica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CERTIFICÁ certífic vb. I. Tranz. A dovedi a confirma a intari (printrun act printro semnatura) autenticitatea exactitatea valabilitatea unui fapt a unui inscris etc. Din fr. certifier lat. certificare.

certifica vt [At: LM / Pzi: ~tífic / E: fr certifier lat certificare] 1 A confirma (printrun act printro semnatura) autenticitatea valabilitatea unui act inscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).

CERTIFICÁ certífic vb. I. Tranz. A dovedi a confirma a intari (printrun act printro semnatura) autenticitatea exactitatea valabilitatea unui fapt inscris etc. Din fr. certifier lat. certificare.

CERTIFICÁ certífic vb. I. Tranz. A dovedi a confirma a intari (printrun act printro semnatura) autenticitatea exactitatea valabilitatea unui lucru. SHcoala certifica absolvirea cursurilor.

CERTIFICÁ certífic vb. I. Tranz. A dovedi a confirma a intari (printrun act printro semnatura) autenticitatea exactitatea valabilitatea unui lucru. Fr. certifier (lat. lit. certificare).

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri a confirma k ceva este autentic sigur exact valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare cf. it. certificare fr. certifier].

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri a confirma k ceva este autentic sigur exact valabil. (< fr. certifier lat. certificare)

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte scrisori semnaturi) A califica drept autentic (aplicand o shtampila); a face sa fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier lat. certificare

certificà v. a garanta realitatea unui lucru a da marturie k e adevarat.

*certífic a á v. tr. (lat. certifico ficáre d. certum sigur shi fácere a face). Asigur atest marturisesc: a certifica k un elev a trecut clasa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

certificá (a ~) vb. ind. prez. 3 certífica

certificá vb. ind. prez. 1 sg. certífic 3 sg. shi pl. certífica; conj. prez. 3 sg. shi pl. certífice

certifica (ind. prez. 3 sg. shi pl. certifica)

certific.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CERTIFICÁ vb. v. confirma.

CERTIFICA vb. a adeveri a arata a atesta a confirma a demonstra a dovedi a intari a marturisi a proba a sprijini a stabili a sustzine (livr.) a corobora (inv. si reg.) a probalui (inv.) a incredintza a marturi a probui. (Toate ~ cele spuse.)

Intrare: certifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • certifica
  • certificare
  • certificat
  • certificatu‑
  • certificand
  • certificandu‑
 singular plural
  • certifica
  • certificatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • certific
 (sa)
  • certific
  • certificam
  • certificai
  • certificasem
a II-a (tu)
  • certifici
 (sa)
  • certifici
  • certificai
  • certificashi
  • certificaseshi
a III-a (el, ea)
  • certifica
 (sa)
  • certifice
  • certifica
  • certifica
  • certificase
plural I (noi)
  • certificam
 (sa)
  • certificam
  • certificam
  • certificaram
  • certificaseram
  • certificasem
a II-a (voi)
  • certificatzi
 (sa)
  • certificatzi
  • certificatzi
  • certificaratzi
  • certificaseratzi
  • certificasetzi
a III-a (ei, ele)
  • certifica
 (sa)
  • certifice
  • certificau
  • certificara
  • certificasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

certifica, certificverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.