7 definitzii pentru cercuiala
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CERCUIÁLA cercuieli s. f. Cercuire. [Pr.: cuia] Cercui + suf. eala.
CERCUIÁLA cercuieli s. f. Cercuire. [Pr.: cuia] Cercui + suf. eala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
cercuiála sf [At: DA/ P: ~cuia~ / Pl: ~iéli / E: cercui + eala] 13 Cercuire (13). 4 Incercuire (4). 56 Cercuire (56). 7 Incercuire (5). 8 Inconjurare. 911 Incercuire (79). 12 Insemnare. 13 Asediu. 14 (Csc) Nuiele subtziri care se pun pe peretzii de scandura pentru a sustzine tencuiala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CERCUIÁLA cercuieli s. f. Cercuire. Din cercui + suf. eala.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cercuiála s. f. g.d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cercuiála s. f. (sil. cuia) g.d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CERCUIÁLA s. v. cercuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CERCUIALA s. cercuire cercuit legare legat. (~ unui butoi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cercuiala, cercuielisubstantiv feminin
etimologie:
- Cercui + sufix eala. DEX '98 DEX '09