cerceveá sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. VIII, 41 / V: ciorcioveá, ciurciuveá, gergeveá, giurgiuveá / Pl: ~ele / E: tc çerçivè] 1 Cadru de lemn, format din patru stinghii, în care este prins un tablou, o oglindă Si: ramă. 2 Cadru al ușii Cf ușori. 3 Margine de lemn în care este prinsă fereastra în tocuri prin balamale Si: cadru. 4 (Pex) Pervaz. 5 (Pex) Toc. 6 (Pre) Lemnărie din mijlocul ferestrei, în care sunt prinse ochiurile de geam Si: cruce.

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care e fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sînt montate geamurile. Au sunat cercevelele ferestrelor ca zguduite de o mînă nevăzută. SADOVEANU, N. F. 10. Cineva bătuse de două ori foarte deslușit în cercevea: tac! tac! SADOVEANU, M. 170. Scoate o scară de mătase, o aruncă pe fereastră și leagă capătul de cercevea. NEGRUZZI, S. III 183. – Pl. și: cerceveli (EMINESCU, N. 38). – Variante: gergeveá (DELAVRANCEA, T. 21), giurgiuveá (BOGZA, A. Î. 464) s. f.

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Tc. çerçeve.

CERCEVEÁ ~éle f. Cadru în care se fixează geamul la fereastră sau la o ușă; ramă. [Art. cerceveaua; G.-D. cercevelei; Sil. -ce-vea] /<turc. çerçeve

cerceveà f. 1. ramă de tablou; 2. încadrarea unei ferestre sau uși. [Turc. ČERCEVÈ, lit; patru bucăți de lemn, de unde și variantele muntene ciorciovea și giurgiuvea].

cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest).

georgeovea sf vz cercevea

gergevea sf vz cercevea

giuriuvea sf vz cercevea

GIURGIUVEÁ s. f. V. cercevea.

giurgiuveà f. V. cercevea: portret pus în niște giurgiuvele de lemn.

gergeveá, V. cercevea.

gĭurgĭuveá, V. cercevea.

cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle, art. cercevélele

cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle

cercevea

cercevea, -vele.

CERCEVEÁ s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. v. cruce.

CERCEVEA s. 1. cadru, ramă, toc. (~ de fereastră.) 2. cruce. (~ la geamurile unei ferestre.)

cerceveá (cercevéle), s. f. – 1. Cadru de ușă, și mai ales de fereastră. – 2. Lemnăria în formă de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. čărčăvel. Tc. çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Șeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. čerčivë, bg. čerčeve.

giurgiuvea, giurgiuvele s. f. cercevea