cenobiu sn [At: DN³ / Pl: ~i / E: it cenobio] (Liv) Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun Si: chinovie.

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun; cenobie^[1]. 2. (Biol.) Colonie imobila de organisme unicelulare inglobata intro masa mucilaginoasa comuna. [Pron. biu. / < it. cenobio cf. gr. koinos comun bios viatza]. corectata

CENÓBIU s. n. 1. manastire in care calugarii au viatza organizata in comun. 2. (biol.) colonie imobila de organisme unicelulare inglobata intro masa mucilaginoasa comuna. 3. grup de celule in colonii la cloroficee. (< it. cenobio lat. cenobium)

CENÓBIU n. livr. Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun. /<it. cenobio

*cenóbiŭ n. (vgr. koinóbion d. koinós comun shi bíos vĭatza. V. chinonic). Comunitate de calugarĭ minastire schit obshtejitie. SHi chinovíe (dupa mgr. kinóvion vsl. kinoviĭa).

cenóbiu s. n.

CENO₁ (CAENO COENO) „asociatzie comunitate colonie grupare”. ◊ gr. koinos „comun” > L. sav. caeno fr. coeno shi céno it. ceno engl. coeno shi ceno germ. coeno > rom. ceno caeno shi coeno. □ ~bionte (v. biont) s. n. pl. populatzie componenta a unei biocenoze; ~biospori (v. bio v. spor) s. m. pl. autospori reunitzi in cenobii prezentzi la alge; ~biu (v. biu) s. n. 1. Colonie imobila de organisme unicelulare. Inglobata intro masa mucilaginoasa comuna. 2. Grup de celule in colonii prezent la cloroficee. 3. Fruct schizocarpic; ~carp (v. carp) s. n. fruct compus care provine din toate florile singuratice ale unei inflorescentze; ~carpie (v. carpie) s. f. concreshtere a carpelelor; ~centru (v. centru) s. n. masa de granule de natura cromidiala din oosfera unor fungi; ~cit (v. cit) s. n. celula plurinucleata in membrana comuna specifica algelor shi mixomicetelor; ~cladie (v. cladie) s. f. concreshtere a ramurilor prin grefa naturala; ~fil (v. fil₁) adj. care prezinta afinitate pentru un anumit biotop; ~gametange (v. gamet/o v. ange) s. m. gametange unicelular format dintro masa plasmatica plurinucleata; ~gamie (v. gamie) s. f. contopire a doi cenogametangi rezultind un cenozigot; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Aparitzie a unor noi caractere in cursul dezvoltarii pentru adaptarea la conditziile mediului inconjurator. 2. Grup de indivizi rezultatzi dintrun stramosh comun; ~glee (v. glee) s. f. substantza mucilaginoasa din spatziile intercelulare ale tubului algelor; ~logie (v. logie₁) s. f. studiul comunitatzilor vegetale shi animale; ~monoecie (v. mon/o v. oecie) s. f. prezentza pe aceeashi planta de flori hermafrodite femele shi mascule; ~sfere (v. sfera) s. f. pl. (labazidiomicete) sterule formate din bazidii tinere cu rol asemanator plastidelor ~spor (v. spor) s. m. oospor compus prezent la peronosporale; ~taxonomie (v. taxo v. nomie) s. f. sistematica a comunitatzilor biologice; ~tip (v. tip) s. n. tip primitiv din care au derivat alte tipuri.