8 definiții pentru ceaușel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui ceauș. [Pr.: cea-u-] – Ceauș + suf. -el.
CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui ceauș. [Pr.: cea-u-] – Ceauș + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceaușél sm [At: TEODORESCU, P. P. 564 / P: cea-u~ / Pl: ~ei / E: ceauș + -el] 1-22 Ceauș (11-15) (mic de statură).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (Popular) Ceauș. Ei la mal dac-ajungea, Ceaușelul ce-mi făcea, Ceaușul el mărunțel, Mărunțel și bondocel? TEODORESCU, P. P. 564.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (înv.) Diminutiv al lui ceauș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ceaușél s. m. 1990 Copil (nedorit) născut după decretul lui Ceaușescu din 1966 conform căruia femeile trebuiau să aibă minimum 4 copii v. ceaușit; v. și Orizont 13/90 p. 10 (din n.pr. Ceauș[escu] + -el; R. Zafiu Luc. 13/90 p. 4; termenul era folosit oral după 1967; DEX – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceaușél (fam., înv.) (cea-u-) s. m., pl. ceaușéi, art. ceaușéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceaușél s. m. (sil. cea-u-), pl. ceaușéi, art. ceaușéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ceaușel, ceaușei s. m. copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile și a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive.[1]
- Nu este termen argotic ci familiar. — Alexutsu
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cea-u-șel
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ceaușel, ceaușeisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui ceauș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei la mal dac-ajungea, Ceaușelul ce-mi făcea, Ceaușul el mărunțel, Mărunțel și bondocel? TEODORESCU, P. P. 564. DLRLC
-
etimologie:
- Ceauș + sufix -el. DEX '98 DEX '09