8 definitzii pentru ceacau
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CEACẮU ceacaie s. n. (Reg.) Un fel de chipiu militaresc inalt shi tare care il purtau odinioara membrii unor unitatzi militare. Din magh. csákó.
CEACẮU ceacaie s. n. (Reg.) Un fel de chipiu militaresc inalt shi tare care il purtau odinioara membrii unor unitatzi militare. Din magh. csákó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
ceacau1 sn [At: H VII 185 / V: ~cou ceaco / Pl: ~aie shi ciacuri / E: mg csákó ger Tschako] (Mgmr) 1 (Mil) Un fel de chipiu de parada cu cozoroc tare purtat de soldatzii austrieci. 2 (Pan) Coif de hartie facut de copii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ceacau2 sm [At: VAIDA / E: mg csákó „cu coarnele aduse in afara”] (Mgmr) Bou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CEACẮU ceacaie s. n. (Regional) Un fel de chipiu. militaresc inalt shi tare care il purtau odinioara unele trupe. Saraci feciori de pe sate Cum va stinge la cetate SHi va da haine crapate SHi ceacaiencornorate. BIBICESCU P. P. 151. Mai neamtzule nu tzii greu Cind vezi singe pe ceacau? JARNÍKBIRSEANU D. 315.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CEACẮU ceacaie s. n. (Reg.) Un fel de chipiu militaresc inalt shi tare care il purtau odinioara unele unitatzi militare. Magh. csákó.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ceacắŭ n. pl. aĭe (ung. csákó de unde shi fr. shako id.). Trans. Chipiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ceacắu (reg.) s. n. art. ceacắul; pl. ceacắie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ceacau s. n. art. ceacaul; pl. ceacaie art. ceacaiele
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceacau, ceacaiesubstantiv neutru
- 1. Un fel de chipiu militaresc inalt shi tare care il purtau odinioara membrii unor unitatzi militare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Saraci feciori de pe sate Cum va stinge la cetate SHi va da haine crapate SHi ceacaiencornorate. BIBICESCU P. P. 151. DLRLC
- Mai neamtzule nu tzii greu Cind vezi singe pe ceacau? JARNÍKBIRSEANU D. 315. DLRLC
-
etimologie:
- csákó DEX '98 DEX '09