2 definiții pentru câscâci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
câscâci sn [At: DAMÉ, T. 162 / V: căs~ / Pl: ~uri / E: tc kyskaç] (Tcî) 1 Lemn care oprește mersul morii. 2 Lanț de strâns la o moară de vânt. 3 (Îs) Lanțul ~urilor Clește de oprit moara de vânt.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.”[1]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: câscâci
câscâci substantiv neutru
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)