16 definitzii pentru caro

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARÓ s. n. Culoare la cartzile de joc insemnata prin romburi roshii; toba. Din fr. carreau.

caro2 sn [At: ALEXANDRESCU M. 265 / V: (inv) ~ra sf / Pl: ~rale / E: fr carreau] Una dintre cele doua culori roshii la cartzile de joc insemnata cu romburi. modificata

caro1 i [At: BARONZI L. 150 / A: nct[1] / E: rrm caro] (Arg) Fugi!

  1. Indicatzie de accent necunoscut dar forma de baza este evidentziata cu accent. — Ladislau Strifler

CARÓ carale s. n. Una dintre cele doua culori roshii la cartzile de joc insemnata cu romburi. Din fr. carreau.

CARÓ carale s. n. Una dintre cele doua culori roshii ale cartzilor de joc insemnata prin romburi. Ashteptam pe riga de caro shimi iesa cel de ghinda. ALECSANDRI T. I 343.

CARÓ carale s. n. Una dintre cele doua culori roshii ale cartzilor de joc insemnata cu romburi. Fr. carreau.

CARÓ s.n. Culoare roshie la cartzile de joc insemnata prin romburi. [Pl. rale. / dupa fr. carreau].

CARÓ s. n. culoare la cartzile de joc cu romburi roshii. (< fr. carreau)

CARÓ ~ále n. (la cartzile de joc) Culoare roshie reprezentata printrun romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cartzile de joc: mia ieshit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).

*caró n. fara pl. (fr. carreau d. lat. quadrellum dim. d. quadrum patrat. V. cadru). Una din colorile cartzilor de joc: asu de caro.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caró (culoare la jocul de cartzi) s. n. art. caroúl; pl. carále/ caróuri

caró (culoare la jocul de cartzi) s. n. art. caróul; pl. carále

caro rale (in jocul de cartzi) rouri (patratzele).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CARÓ s. toba. (~ la cartzile de joc.)

Intrare: caro
caro1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • caroul
  • carou‑
plural
  • carale
  • caralele
genitiv-dativ singular
  • caro
  • caroului
plural
  • carale
  • caralelor
vocativ singular
plural
caro2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • caroul
  • carou‑
plural
  • carouri
  • carourile
genitiv-dativ singular
  • caro
  • caroului
plural
  • carouri
  • carourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caro, carale / caro, carourisubstantiv neutru

  • 1. Culoare la cartzile de joc insemnata prin romburi roshii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: toba
    • format_quote Ashteptam pe riga de caro shimi iesa cel de ghinda. ALECSANDRI T. I 343. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.